aduce (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADÚCE, adúc, vb. III.
1. Tranz. A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ◊
Expr. Ce vânt te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate.
2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său. ♦ A da unui lucru o anumită mișcare sau direcție. ◊
Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare.
A aduce vorba de (sau
despre) ceva = a îndrepta discuția asupra unui obiect, a pomeni despre...
3. Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza.
4. Tranz. A face să ajungă într-o anumită situație, stare.
5. Intranz. A semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva.
6. Tranz. și
refl. (În
expr.)
A-și aduce aminte = a(-și) aminti. –
Lat. adducere.aduce (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)adúce (adúc, adús), vb. –
1. A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva. –
2. A produce, a da randament.
3. A încovoia, a arcui, a îndoi.
4. A se asemăna. –
Mr. aduc (adușu, aduțire), megl. duc (duși), istr. aducu. <
Lat. addūcĕre (Pușcariu 28; Candrea-Dens., 518; REW 160; DAR);
cf. it. addurre, v. fr. aduir, cat. adur, sp. aducir, v. port. aduzir. Cf. duce. Der. aducător, adj. (care aduce, econom, păstrător);
aducătoare, s. f. (
înv., targă);
aducătură, s. f. (
înv., vrajă, magie);
adus, s. n. (acțiunea de a aduce, aducere);
adusătură, s. f. (contagiere).
aduce (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADÚCE, adúc, vb. III.
1. Tranz. A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ◊
Expr. Ce vânt te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate. ♦ (La imperativ) Dă-mi!
2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său.
Aduce puțin mâna spre gură (CREANGĂ). ♦ A da unui lucru o anumită mișcare sau direcție. ◊
Expr. A o aduce bine (din condei) = a-și potrivi vorbele cu dibăcie.
A aduce vorba de (sau
despre)
ceva = a îndrepta discuția asupra unui obiect, a pomeni despre...
3. Tranz. A produce, a procura, a crea; a pricinui.
Un copac neîngrijit nici o roadă nu aduce (NEGRUZZI).
4. Tranz. A face să ajungă într-o anumită situație. ◊
Expr. A aduce la același numitor = a face ca mai multe fracții ordinare să aibă același numitor;
fig. a uniformiza.
5. Intranz. A semăna cu cineva sau cu ceva.
Aducea de departe cu un amic al maiorului (ALECSANDRI).
6. Tranz. și
refl. (În
expr.)
A-și aduce aminte = a-și aminti. –
Lat. adducere.aduce (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adúce (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. adúc, 1
pl. adúcem, 2
pl. adúceți, imperf. 3
sg. aduceá, perf. s. 1
sg. aduséi, 1
pl. adúserăm; imper. 2
sg. ádu (și:
ád-o),
neg. nu adúce, 2
pl. adúceți; ger. aducấnd; part. adúsaduce (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aduce v.
1. a duce la cineva:
sluga aduse o trăsură; 2. a produce, a raporta (folos sau pagubă);
nu aduce anul, ce aduce ceasul; 3. a pricinui:
a aduce bucurie părinților; a aduce vorba, a se exprima;
4. a încovoia, a învârti (de sus în jos):
când aducea fata paloșul ISP.;
5. a-și aduce cu cineva, a se asemăna întru câtva:
acest copil își aduce cu tat'său; 6. a aduce la împlinire, a executa. [Lat. ADDUCERE].
aduce (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADÚCE, aduc, vb. III.
1. Tranz. A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ◊
Expr. Ce vânt te-aduce ? se spune cuiva care a venit pe neașteptate.
2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său. ♦ A da unui lucru o anumită mișcare sau direcție. ◊
Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare.
A aduce vorba de (sau
despre)
ceva = a îndrepta discuția asupra unui obiect, a pomeni despre...
3. Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza.
4. Tranz. A face să ajungă într-o anumită situație, stare.
5. Intranz. A semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva.
6. Tranz. și
refl. (în
loc. vb.)
A(-și) aduce aminte = a(-și) aminti. —
Lat. adducere.aduce (Dicționar de argou al limbii române, 2007)a duce / face casă bună expr. a se înțelege perfect; a se potrivi perfect.