adsorbi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADSORBÍ, pers. 3
adsoárbe, vb. IV.
Refl. (Despre substanțe) A se produce o adsorbție. – Din
fr. adsorber (după
sorbi).
adsorbi (Dicționar de neologisme, 1986)ADSORBÍ vb. IV. refl. (
Despre substanțe) A se fixa pe un alt corp prin adsorbție. [P.i. 3
-soarbe. / < fr.
adsorber].
adsorbi (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADSORBÍ vb. refl. (despre substanțe) a se fixa prin adsorbție. (< fr.
adsorber)
adsorbi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADSORBÍ, pers. 3
adsoárbe, vb. IV.
Refl. (Despre substanțe) A se fixa pe un alt corp prin adsorbție. –
Fr. adsorber.adsorbi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADSORBÍ, adsórb, vb. IV.
1. Refl. (Despre substanțe) A se produce o adsorbție.
2. Tranz. A fixa pe suprafață – Din
fr. adsorber (după
sorbi).
adsorbi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adsorbí (a ~) (a fixa pe suprafață)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. adsórb, imperf. 3
sg. adsorbeá; conj. prez. 3
să adsoárbă