aducereaminte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adúcere amínte (tempo lent) / (tempo rapid)
adúcere-amínte loc. s. f.,
g.-d. art. adúcerii amínte / adúcerii-amínte; pl. adúceri amínte / adúceri-amínte, art. adúcerile amínte / adúcerile-amínteaducereaminte (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aducere aminte f.
1. impresiunea ce rămâne în memorie:
timpuri de aducere aminte glorioasă BĂLC.;
2. amintire lămurită (despre ceva foarte proaspăt):
aducerile aminte pe suflet cad in picuri. EM.