aducere - explicat in DEX

aducere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADÚCERE, aduceri, s. f. Acțiunea de a aduce. ◊ Aducere-aminte = amintire. – V. aduce.

aducere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADÚCERE, aduceri, s. f. Acțiunea de a aduce. ◊ Expr. Aducere-aminte = amintire.

aducere (Dicționaru limbii românești, 1939)
adúcere f. Acțiunea de a aduce. Vechĭ. Prinos, jertfă Aducere aminte, amintire, revenire în memorie.

aducere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adúcere s. f., g.-d. art. adúcerii; pl. adúceri

aducere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aducere f. fapta de a aduce; aducere la împlinire, executare.

aducere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADÚCERE, aduceri, s. f. Acțiunea de a aduce. ◊ Aducere-aminte = amintire. — V. aduce.