adsorbție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADSORBȚÍE s. f. Fixare și acumulare a moleculelor unui gaz sau a unui lichid pe suprafața unui corp solid. – Din
fr. adsorption.adsorbție (Dicționar de neologisme, 1986)ADSÓRBȚIE s.f. Proces de fixare a moleculelor unui gaz sau ale unui corp dizolvat, într-un strat foarte subțire, pe suprafața unui corp solid. [Gen.
-iei, var.
adsorbțiune s.f. / cf. fr.
adsorbtion].
adsorbție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adsórbție (fixare pe suprafață)
(-sorb-ți-e) s. f., art.
adsórbția (-ți-a), g.-d. art.
adsórbțieiadsorbție (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADSÓRBȚIE s. f. fixare a unei substanțe lichide sau gazoase, într-un strat subțire, pe suprafața unui corp solid. (< fr.
adsorption)
adsorbție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADSORBȚÍE s. f. Fixarea moleculelor unui gaz sau ale unui corp dizolvat pe suprafața unui corp solid sau a unui lichid. –
Fr. adsorption.adsorbție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADSÓRBȚIE s. f. Fixare și acumulare a moleculelor unui gaz sau ale unui lichid pe suprafața unui corp solid. – Din
fr. adsorption.