adresant - explicat in DEX

adresant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADRESÁNT, -Ă, adresanți, -te, s. m. și f. Persoană căreia îi este adresată o scrisoare, un colet etc.; destinatar. – Din germ. Adressant.

adresant (Dicționar de neologisme, 1986)
ADRESÁNT, -Ă s.m. și f. Cel căruia i se adresează o scrisoare; destinatar. [< germ. Adressant].

adresant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADRESÁNT, -Ă s. m. f. destinatar. (< germ. Adressant)

adresant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADRESÁNT, -Ă, adresanți, -te, s. m. și f. Destinatar. – Germ. Adressant.

adresant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADRESÁNT, -Ă, adresanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Persoană căreia îi este adresată o scrisoare, un colet etc.; destinatar. – Din germ. Adressant.

adresant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*adresánt, -ă s. (rus. adresánt, d. fr. adresser, a adresa. Cp. cu arestant și premiant). Acela a căruĭ adresă e pe scrisoare (primitoru).

adresant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adresánt (înv.) (a-dre-) s. m., pl. adresánți

adresant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adresant m. cel ce adresează scrisoarea.