admonestà - explicat in DEX

admonesta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Din fr. admonester.

admonesta (Dicționar de neologisme, 1986)
ADMONESTÁ vb. I. tr. A dojeni, a mustra aspru (mai ales un subaltern). [< fr. admonester].

admonesta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADMONESTÁ vb. tr. a mustra cu severitate, a dojeni. (< fr. admonester)

admonesta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Fr. admonester.

admonesta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
admonestá (a ~) vb., ind. prez. 3 admonesteáză

admonesta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). — Din fr. admonester.

admonestà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
admonestà v. a dojeni aspru (pe un subaltern vinovat).