adlibitum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AD LÍBITUM adv. După voie, după faptă, după plac; oricum. –
Loc. lat.adlibitum (Dicționar de neologisme, 1986)AD LÍBITUM loc. adv. După voie, după poftă, după plac; oricum. [< lat.
ad libitum – după plac].
adlibitum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ad líbitum (lat.) loc. adj., loc. adv.
adlibitum (Marele dicționar de neologisme, 2000)AD LÍBITUM loc. adv. după voie, după plac, oricum. (< lat.
ad libitum)
adlibitum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AD LÍBITUM loc. adj.,
loc. adv. După voie, după faptă, după plac; oricum. –
Loc. lat.adlibitum (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)AD LIBITUM (
lat.)
după voie; la alegere – A executa o bucată muzicală
ad libitum, în conformitate cu dorința de interpretare a artistului.
adlibitum (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ad libitum adv. după bunul plac, după voia cuiva.