adjutant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADJUTÁNT, adjutanți, s. m. 1. Ofițer atașat unui comandant sau unui șef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuții similare unui secretar; ofițer care face parte dintr-un stat-major; aghiotant.
2. (Ieșit din uz) Grad pentru personalul aviatic corespunzător plutonierului; persoană având acest grad ♦ Cel mai mare grad de subofițer; persoană având acest grad. – Din
fr. adjudant.adjutant (Dicționar de neologisme, 1986)ADJUTÁNT s.m. Ofițer de pe lângă comandantul unei unități militare însărcinat cu transmiterea ordinelor și conducerea lucrărilor de birou; ofițer dintr-un stat-major cu diferite sarcini. ♦ Gradul cel mai înalt de subofițer; militar având acest grad. ♦ Aghiotant. [< fr.
adjutant, cf. lat.
adiutans].
adjutant (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)adjútant (adjutánți), s. m. Aghiotant. <
Fr. adjutant (din
sp. ayudante). Sub influență
germ. s-a pronunțat uneori
adiutant. În
sec. XIX a fost curentă
var. aghiotant, care reprezintă pronunțarea rusească. A intrat în limbă la sfîrșitul
sec. XVII (cu forma
aiudant).
adjutant (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADJUTÁNT s. m. ofițer care îndeplinește pe lângă un șef militar atribuții corespunzătoare unei funcții de subofițer. (< germ.
Adjutant)
adjutant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADJUTÁNT, adjutanți, s. m. 1. Ofițer atașat comandantului unei unități militare; ofițer făcând parte dintr-un stat-major.
2. (Ieșit din uz) Grad pentru personalul aviatic, corespunzător plutonierului; persoană având acest grad. ♦ Cel mai mare grad de subofițer; persoană având acest grad. –
Fr. adjudant.adjutant (Dicționaru limbii românești, 1939)*adjutánt, -ă adj. (lat.
adjútans, -ántis, care ajută; it.
adiutante, fr.
adjutant; germ. rus.
adĭutant). Ajutător, care ajută cuĭva. S. m. Ofițer alipit unuĭ suveran orĭ unuĭ general p. serviciĭ personale orĭ p. transmiterea ordinelor.
Sergent adjutant, subofițer însărcinat cu poliția corpuluĭ în timpu serviciuluĭ orĭ afară din el (pop.
aghiotánt, după rus.).
adjutant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adjutánt s. m.,
pl. adjutánți; abr. adj.adjutant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADJUTÁNT1, adjutanți, s. m. 1. Ofițer atașat unui comandant sau unui șef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuții similare unui secretar; ofițer care face parte dintr-un stat-major; aghiotant.
2. (Ieșit din uz) Grad pentru personalul aviatic corespunzător plutonierului; persoană având acest grad. ♦ Cel mai mare grad de subofițer; persoană având acest grad. — Din
fr. adjudant.