adjuvant (Dicționar de neologisme, 1986)ADJUVÁNT, -Ă adj., s.n. (Medicament secundar) care se asociază cu un alt medicament. [< fr.
adjuvant].
adjuvant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adjuvánt2 s. m. / s. n., pl.
adjuvánți / adjuvánteadjuvant (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADJUVÁNT, -Ă adj., s. n. 1. (medicament) care se asociază cu un alt medicament. 2. (produs) care se adaugă unui material. 3. (fig.) auxiliar. (< fr.
adjuvant, lat.
adiuvans)
adjuvant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adjuvánt1 adj. m., pl.
adjuvánți; f.
adjuvántă, pl.
adjuvánteadjuvant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADJUVÁNT, -Ă, adjuvanți, -te, adj. s. m. (Substanță) care activează acțiunea unui medicament. [
Pl. și: (
n.)
adjuvante] – Din
fr. adjuvant, germ. Adjuvant.adjuvant (Dicționaru limbii românești, 1939)*adjuvánt, -ă adj. (lat.
adjúvans, -ántis).
Fiziol. Care ajută mistuirea și hrănirea. S. n., pl.
e. Sarea e un adjuvant.