adjurație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADJURÁȚIE, adjurații, s. f. Formulă a exorcismului care începe cu cuvintele „adjuro te”. ♦ Rugăminte insistentă, implorare. – Din
lat. adjuratio, fr. adjuration.adjurație (Dicționar de neologisme, 1986)ADJURÁȚIE s.f. (
Liv.)
1. Formulă de exorcism care începe cu cuvintele
adjuro te.
2. Rugăminte insistentă, implorare. [Gen.
-iei, var.
adjurațiune s.f. / cf. lat.
adiuratio, fr.
adjuration].
adjurație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADJURÁȚIE s. f. 1. formulă de exorcism care începe cu cuvintele adiuro te. 2. rugăminte insistentă. (< fr.
adjuration, lat.
adiuratio)
adjurație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adjuráție (
livr.)
(-ți-e) s. f.,
art. adjuráția (-ți-a), g.-d. art. adjuráției; pl. adjuráții, art. adjuráțiile (-ți-i-)adjurație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADJURÁȚIE, adjurații, s.
f. (
Livr.) Formulă a exorcismului care începe cu cuvintele „adjuro te”. ♦ Rugăminte insistentă, implorare. —
Din lat. adjuratio, fr. adjuration.