adjunct (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADJÚNCT, -Ă, adjuncți, -te, adj. Care face parte din conducerea unei instituții, a unei întreprinderi sau a unui serviciu din cuprinsul acestora, având funcția imediat subordonată titularului. ◊ (Substantivat)
Adjunctul directorului. – Din
germ. Adjunkt, lat. adjunctus.adjunct (Dicționar de neologisme, 1986)ADJUNCT, -Ă adj. (
adesea s.m.) Cu funcție imediat subordonată unui șef, unui conducător de instituție etc. [Var.
adiunct, -ă adj. / < lat.
adiunctus, cf. germ.
Adjunkt, fr.
adjoint].
adjunct (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)adjúnct (adjúnctă), adj. – Care face parte din conducerea unei instituții, avînd funcția imediat subordonată titularului. <
Lat. adiunctum (
sec. XIX). În
Bucov. s-a pronunțat o vreme
adiunct, sub influența pronunțării
germ.adjunct (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADJÚNCT, -Ă s. m. f., adj. (persoană) cu funcție imediat subordonată unui conducător de instituție etc. (< germ.
Adjunkt, lat.
adiunctus)
adjunct (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADJÚNCT, -Ă, adjuncți, -te, adj. Care face parte din conducerea unei instituții sau a unui serviciu, având funcția imediat subordonată titularului. –
Germ. Adjunkt (
lat. lit. adjunctus).
adjunct (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADJÚNCT, -Ă, a
djuncți, -te, adj. (Persoană) care face parte din conducerea unei instituții, a unei întreprinderi sau a unui serviciu din cuprinsul acestora, având funcția imediat subordonată titularului.– Din
germ. Adjunkt, lat. adjunctus.adjunct (Dicționaru limbii românești, 1939)*adjúnct, -ă adj. (lat.
adjunctus, alipit). Alipit ca ajutor:
funcționar adjunct. S. m. Titlu oficial al căpitanilor și maĭorĭlor de intendență (germ. rus.
adĭunkt). V.
atașat.adjunct (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adjúnct adj. m.,
s. m.,
pl. adjúncți; adj. f.,
s. f. adjúnctă (-junc-tă), pl. adjúncte; abr. adj.adjunct (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adjunct a. ajutor (într’o funcțiune);
director adjunct.