adjudecător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADJUDECĂTÓR, -OÁRE, adjudecători, -oare, s. m. și
f. Persoană care face adjudecarea la o licitație publică. – Din
fr. adjudicateur.adjudecător (Dicționar de neologisme, 1986)ADJUDECĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face adjudecarea la o licitație. [Cf. fr.
adjudicateur].
adjudecător (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADJUDECĂTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face adjudecarea la o licitație. (< fr.
adjudicateur)
adjudecător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adjudecătór (rar)
s. m.,
pl. adjudecătóriadjudecător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adjudecător1 m. cel ce adjudecă.
adjudecător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADJUDECĂTÓR, -OÁRE, adjudecători,-oare, s. m. și
f. Persoană care face adjudecarea la o licitație publică. — Din
fr. adjudicateur.