adjudeca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I.
Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. – Din
lat. adjudicare.adjudeca (Dicționar de neologisme, 1986)ADJUDECÁ vb. I tr. A da, a atribui (un bun, o lucrare etc.) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații sau al unei concurențe. ♦
Refl. (
rar) A-și atribui, a apuca, a-și lua ceva. [< lat.
adiudicare, cf. fr.
adjuger, după
judeca].
adjudeca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)adjudecá (-c, -át), vb. – A atribui un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. Pe baza lui
a judeca, întocmai ca
fr. adjuger sau
lat. adjudicare. –
Der. adjudecar, s. m. (persoană căreia i se adjudecă un bun);
adjudecație, s. f. (adjudecare).
adjudeca (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADJUDECÁ vb. I. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații publice. II. refl. a-și atribui, a-și lua ceva. (< lat.
adiudicare după fr. adjuger)
adjudeca (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I.
Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun aceluia care a oferit mai mult la licitație. –
Lat. lit. adjudicare.adjudeca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adjudecá (a ~) (a atribui)
vb.,
ind. prez. 3
adjúdecăadjudecà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adjudecà v.
1. a hotărî prin judecată că un lucru se cuvine cuiva după drept;
2. a da celui ce oferă mai mult;
3. fig. a da, a decerne o recompensă.
adjudeca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I.
Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. —
Din lat. adjudicare.