adjudecare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADJUDECÁRE, adjudecări, s. f. Acțiunea de
a adjudeca. –
V. adjudeca.adjudecare (Dicționar de neologisme, 1986)ADJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a adjudeca. [<
adjudeca].
adjudecare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADJUDECÁRE, adjudecări, s. f. Acțiunea de
a adjudeca.adjudecare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adjudecáre (atribuire)
s. f.,
g.-d. art. adjudecắrii; pl. adjudecắriadjudecare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adjudecare f. lucrarea de a adjudeca și actul prin care se adjudecă.
adjudecare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADJUDECÁRE, adjudecări, s. f. Acțiunea de
a adjudeca. —
V. adjudeca.