adjudecație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADJUDECÁȚIE, adjudecații, s. f. Act prin care se adjudecă un obiect, o antrepriză etc., la o licitație publică. – Din
fr. adjudecation, lat. adjudicatio.adjudecație (Dicționar de neologisme, 1986)ADJUDECÁȚIE s.f. Act prin care se adjudecă un obiect, o antrepriză etc. la o licitație publică. [Gen.
-iei, var.
adjudecațiune s.f. / cf. lat.
adiudicatio, fr.
adjudication].
adjudecație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADJUDECÁȚIE s. f. adjudecare. (< fr.
adjudication, lat.
adiudicatio)
adjudecație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adjudecáție (
înv.)
(-ți-e) s. f.,
art. adjudecáția (-ți-a), g.-d. art. adjudecáției; pl. adjudecáții, art. adjudecáțiile (-ți-i-)adjudecație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADJUDECÁȚIE, adjudecații, s. f. Act prin care se adjudecă un obiect, o antrepriză etc. la o licitație publică. — Din
fr. adjudecation, lat. adjudicatio.