adjoncțiune - explicat in DEX

adjoncțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADJONCȚIÚNE, adjoncțiuni, s. f. Unire; adăugare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. adjonction.

adjoncțiune (Dicționar de neologisme, 1986)
ADJONCȚIÚNE s.f. Unire, adăugare. [Pron. -ți-u-. / < fr. adjonction, cf. lat. adiunctio].

adjoncțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADJONCȚIÚNE s. f. unire, alipire. (< fr. adjonction)

adjoncțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adjoncțiúne (-jonc-ți-u-) s. f., g.-d. art. adjoncțiúnii; pl. adjoncțiúni

adjoncțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADJONCȚIÚNE, adjoncțiuni, s. f. Unire; adăugare. [Pr.: -țí-u-] — Din fr. adjonction.