adiacent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. 1. (În sintagma)
Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de alta a laturii comune.
2. Care se înrudește, se învecinează. [
Pr.:
-di-a-] – Din
fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.