adiacent - explicat in DEX

adiacent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de alta a laturii comune. 2. Care se înrudește, se învecinează. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.

adiacent (Dicționar de neologisme, 1986)
ADIACÉNT, -Ă adj. (Liv.) Alăturat, în atingere, contiguu. ◊ Unghiuri adiacente = unghiuri care au o latură comună și același vârf. [Pron. di-a-. / < lat. adiacens – care este aproape, cf. fr. adiacent, it. adiacente].

adiacent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adiacént (-di-a-) adj. m., pl. adiacénți; f. adiacéntă, pl.adiacénte

adiacent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADIACÉNT, -Ă adj. alăturat, învecinat, continuu. ♦ (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au același vârf și o latură comună. (< lat. adiacens, it. adiacente)

adiacent (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. (Livresc) Alăturat; înrudit. ◊ (Geom.) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf și o latură comună. [Pr.: -di-a-] – Fr. adjacent (lat. lit. adjacens, -ntis).

adiacent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. Alăturat, continuu. ◊ Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de cealaltă a laturii comune. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.

adĭacent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*adĭacént, V. adjacent.