adiționà - explicat in DEX

adiționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. A aduna, a adăuga. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionner.

adiționa (Dicționar de neologisme, 1986)
ADIȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A aduna. [Pron. -ți-o-. / < fr. additionner].

adiționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADIȚIONÁ vb. tr. a aduna. (< fr. additionner)

adiționa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. (Aritm.) A aduna. [Pr.: -ți-o-] – Fr. additionner.

adiționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 adiționeáză

adiționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. A aduna, a adăuga. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. additionner.

adiționà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adiționà v. a face adițiunea.