adiționa(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ADIȚIONÁ,adiționez, vb. I. Tranz. A aduna, a adăuga. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionner.
adiționa(Dicționar de neologisme, 1986) ADIȚIONÁvb. I. tr. (Rar) A aduna. [Pron. -ți-o-. / < fr. additionner].
adiționa(Marele dicționar de neologisme, 2000) ADIȚIONÁvb. tr. a aduna. (< fr. additionner)
adiționa(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ADIȚIONÁ,adiționez, vb. I. Tranz. (Aritm.) A aduna. [Pr.: -ți-o-] – Fr. additionner.
adiționa(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) adiționá(a ~)(-ți-o-)vb., ind. prez. 3 adiționeáză
adiționa(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ADIȚIONÁ,adiționez, vb. I. Tranz. A aduna, a adăuga. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. additionner.
adiționà(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) adiționà v. a face adițiunea.