adeveri - explicat in DEX

adeveri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) confirma, a (se) susține, a (se) întări justețea, exactitatea unui fapt sau a unei afirmații. ♦ A (se) dovedi ca adevărat. [Var.: adevărá vb. I] – Din adevăr.

adeveri (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV. Tranz. A confirma justețea, exactitatea unui fapt. ♦ A întări, a susține. Adeveriră cu toții jalba (BĂLCESCU). ♦ Refl. A se dovedi ca adevărat, a se confirma; a se realiza. [Var.: adevărá vb. I] – Din adevăr.

adeveri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adeverí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adeverésc, imperf. 3 sg. adevereá; conj. prez. 3 să adevereáscă

adeveri (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adeveri v. 1. a afirma, a constata; 2. a confirma, a verifica.

adeveri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV Tranz. și refl. A (se) confirma, a (se) susține, a (se) întări justețea, exactitatea unui fapt sau a unei afirmații. ♦ A (se) dovedi ca adevărat. [Var.: (reg.) adevărá vb. I] — Din adevăr.