adevăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADEVẮR, adevăruri, s. n. 1. Concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității în gândire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate. ◊
Adevăr obiectiv = conținutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realității, lumii obiective, independent de subiectul cunoscător.
Adevăr relativ = reflectare justă, însă aproximativă, limitată a realității. ◊
Loc. adv. Într-adevăr sau
în adevăr = în realitate, de fapt.
2. Justețe, exactitate.
Viitorul a confirmat adevărul calculelor sale. –
Lat. ad +
de +
verum.