adet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADÉT, adeturi, s. n. (
Înv.) Dare, impozit. –
Tc. âdet „obicei, datină”.
adet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)adét (adéturi), s. n. – Ipotecă, obligație care grevează.
Var. (
Mold.)
adetiu. Mr. adete, megl. adet. <
Tc. adet (din
arab. ‘āda),
cf. ngr. ἀντέτι,
bg.,
alb.,
sb. adet (Șeineanu, II, 8; Lokotsch 16). Întrebuințarea
tc. se referea la darurile care la anumite date se făceau de obicei diferiților demnitari și funcționari ai imperiului.
adet (Dicționaru limbii românești, 1939)adét n., pl.
urĭ (turc. ar.
âdet, uz, regulă, obiceĭ; bg. sîrb.
adet).
Mold. Azĭ Dobr. Datină, obiceĭ. Taxă vamală. Bir, dajdie.
Azĭ în Gorj Dijmă de rachiŭ dată stăpînuluĭ cazanuluĭ. – În Mold. și azĭ
adetĭ, maĭ ales în nord, ca
Sireti, zîdĭ îld.
Siret, zid.