adenită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADENÍTĂ, adenite, s. f. Inflamație acută sau cronică a ganglionilor limfatici. – Din
fr. adénite.adenită (Dicționar de neologisme, 1986)ADENÍTĂ s.f. Inflamație a ganglionilor limfatici; bubon. [< fr.
adénite, cf. gr.
aden – glandă].
adenită (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADENÍTĂ s. f. inflamație a ganglionilor limfatici. (< fr.
adénite)
adenită (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADENÍTĂ, adenite, s. f. Inflamație a ganglionilor limfatici, provocată de o infecție microbiană. –
Fr. adénite (<
gr.).
adenită (Dicționaru limbii românești, 1939)*adenítă f., pl.
e (d. vgr.
adén, ghindură).
Med. Aprinderea (unflarea [!]) ganglionilor linfaticĭ (a ghindurilor) la gît, supsuorĭ saŭ stinghiĭ în urma uneĭ zgîrieturĭ pin [!] care intră microbiĭ saŭ după unele boale microbiene. – Se numește și
bubon. Pop.
scurtă și
udmă, iar la vite
tragăn.adenită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adenítă s. f.,
g.-d. art. adenítei; pl. adeníteadenită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADENÍTĂ, adenite, s. f. Inflamație acută sau cronică a ganglionilor limfatici. — Din
fr. adénite.