adenofibrom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADENOFIBRÓM s. n. Tumoare glandulară benignă. – Din
fr. adénofibrome.adenofibrom (Dicționar de neologisme, 1986)ADENOFIBRÓM s.n. (
Med.) Tumoare glandulară benignă, formată din țesutul glandei și din țesutul conjunctiv. [< fr.
adénofibrome].
adenofibrom (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADENOFIBRÓM s. n. tumoare glandulară benignă, din celule și fibre conjuctive; fibroadenom. (< fr.
adénofibrome)
adenofibrom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)ADENOFIBRÓM, adenofibroame, s. n. Tumoare glandulară benignă. – Din
fr. adénofibrome.adenofibrom (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ADENOFIBRÓM (<
fr. {i})
s. n. Tumoră glandulară benignă (
ex. a. mamar) caracterizată prin abundența țesutului conjunctiv fibros; fibroadenom.
adenofibrom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adenofibróm (-fi-brom) s. n.,
pl. adenofibroámeadenofibrom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADENOFIBRÓM, adenofibroame, s. n. Tumoare glandulară benignă. — Din
fr. adénofibrome.