adenocarcinom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADENOCARCINÓM s. n. Tumoare malignă cu punct de plecare într-o glandă. – Din
fr. adénocarcinome.adenocarcinom (Dicționar de neologisme, 1986)ADENOCARCINÓM s.n. (
Med.) Tumoare canceroasă epitelială, cu punct de plecare într-o glandă. [< fr.
adéno-carcinome, cf. gr.
aden – glandă,
karkinos – cancer].
adenocarcinom (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADENOCARCINÓM s. n. tumoare epitelială malignă cu punct de plecare într-o glandă. (< fr.
adénocarcinome)
adenocarcinom (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ADENOCARCINÓM (<
fr.{i}; {s}
gr. aden „glandă” +
karkinos „tumoră”)
s. n. Tumoră malignă cu punct de plecare în epiteliul glandular (ficat, glandă mamară, stomac etc.).
adenocarcinom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adenocarcinóm s. n.,
pl. adenocarcinoámeadenocarcinom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADENOCARCINÓM, adenocarcinoame, s. n. Tumoare malignă cu punct de plecare într-o glandă. — Din
fr. adénocarcinome.