ademenitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj.,
adv. Care ademenește; amăgitor, seducător, ispititor. [
Var.: (
reg.)
adimenitór, -oáre adj.] –
Ademeni +
suf. -tor.ademenitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj.(Adesea adverbial) Care seduce, farmecă, atrage. [
Var.: (
reg.)
adimenitór, -oáre adj.] – Din
ademeni +
suf. -(i)tor.ademenitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ademenitór adj. m.,
pl. ademenitóri; f. sg. și
pl. ademenitoáreademenitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ademenitor a. care ademenește: atrăgător, amăgitor.
ademenitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj.,
adv. Care ademenește; amăgitor, seducător, ispititor. [
Var.: (
reg.)
adimenitór, -oare adj.] —
Ademeni +
suf. -tor.