adecă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADÉCĂ adv. v. adică.adecă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADÉCĂ adv. v. adică.adecă (Dicționaru limbii românești, 1939)ádecă, V.
adică.adecă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adecă (
adică) adv.
1. termen explicativ (va să zică):
mintea, adecă puterea de a cugeta; 2. specificativ (și anume):
poame, adecă mere, pere, prune; la adecă, la urma urmelor. [Lat. ADDE QUOD, adaogă că].
adecă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADÉCĂ adv. v. adică.