adaus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADÁUS s. n. v. adaos.adaus (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADÁUS s. n. v. adaos.adaus (Dicționaru limbii românești, 1939)adáus și
adáos n., pl.
urĭ saŭ
e (vechiu part. al luĭ
adaug). Lucru adăugat (obiecte, banĭ, ș. a.):
adaus de leafă. Anexă, suplement, apendice:
un adaus la o carte. A fi într' adaus, a fi gravidă.
adaus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADÁUS s. n. v. adaos.