adecva (Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române, 1988 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADECVÁ, adecvez, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să devină sau a fi adecvat. – Din
adecvat (derivat regresiv) –
adecváre s. f.adecva (Dicționar de neologisme, 1986)ADECVÁ vb. I refl. (
Rar) A fi adecvat; a se conforma, a se potrivi, a se adapta. [<
adecvat].
adecva (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADECVÁ vb. tr., refl. a face să devină, a fi adecvat; a (se) conforma. (< adecvat)
adecva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)ADECVÁ, adecvez, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să devină sau a fi adecvat. – Din
adecvat (derivat regresiv).
adecva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adecvá (a ~) vb., ind. prez. 3
adecveázăadecva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADECVÁ, adecvez, vb. I
1. Tranz. și
refl. A face să devină sau a fi adecvat. — Din
adecvat (derivat regresiv).