adăpost (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADĂPÓST, adăposturi, s. n. Loc ferit; construcție făcută ca să apere de intemperii, de primejdii etc.;
p. gener. orice loc unde se adăpostește cineva. ◊
Adăpost (antiaerian) = loc amenajat pentru apărarea împotriva atacurilor aeriene. ♦ Ocrotire.
A da cuiva adăpost. ◊
Expr. A fi (sau
a se pune) la adăpost de... = a (se) adăposti;
fig. a preveni un neajuns. –
Lat. ad appos(i)tum sau
ad depos(i)tum.adăpost (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)adăpóst (adăpósturi), s. n. – Loc ferit, refugiu, acoperămînt. <
Lat. ad dēpŏsĭtum sau
*addapostum, folosit mai întîi cu funcție
adv. (Philippide,
Principii, 97; Tiktin; Pușcariu 21; DAR; Rosetti, I, 161). Mai puțin probabilă sugestia lui Candrea,
Rom., XXXI, 296 (
cf. Candrea-Dens.,
Éléments, 25; Scriban), care propune
lat. ad appos(ĭ)tum. Der. adăposteală, s. f. (ocol, țarc);
adăposti, vb. (a adăposti, a ocroti);
adăpostitor, adj. (protector);
adăpostitură, s. f. (
înv., refugiu, loc adăpostit).
adăpost (Dicționar de argou al limbii române, 2007)adăpost, adăposturi s. n. închisoare
adăpost (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADĂPÓST, adăposturi, s. n. Loc ferit care apără de vreme rea, de primejdii etc.; construcție făcută în acest scop. ♢
Adăpost (antiaerian) = loc special amenajat pentru apărarea împotriva atacurilor aeriene. ♦ Loc de azil; casă, cămin.
Ce fac tocmai acum la bătrânețe fără leac de adăpost? (CREANGĂ). ♦ Protecție, ocrotire.
Ședeau pe vine la adăpostul zidului (DUMITRIU). ♢
Expr. A fi (sau
a (se) pune)
la adăpost de... = a (se) adăposti;
fig. a preveni un neajuns. –
Lat. ad appos(i)tum.adăpost (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADĂPÓST, adăposturi, s. n. Loc ferit; construcție făcută ca să apere de intemperii, de primejdii etc.;
p. gener. orice loc unde se adăpostește cineva. ♦ (
Mil.) Construcție specială pentru protecția împotriva mijloacelor de distrugere a inamicului.
Adăpost antiaerian. ♦ Ocrotire, găzduire.
A da cuiva adăpost. ◊
Expr. A fi (sau
a se pune)
la adăpost de... = a (se) adăposti;
fig. a preveni un neajuns. –
Lat. ad appos(i)tum sau
ad depos(i)tum.adăpost (Dicționaru limbii românești, 1939)adăpóst n., pl.
urĭ rar
oaste (lat.
adappósitum, pus la, compus ca și
adăstare). Loc unde nu eștĭ expus neplăcerilor saŭ periculelor [!] (vînt, soare, ploaĭe, frig, gloanțe).
Fig. Refugiŭ:
religiunea oferă un adăpost nenorociților. La adăpost de, apărat, ferit:
la adăpost de ploaĭe, la adăpostu injuriilor.adăpost (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adăpóst s. n.,
pl. adăpósturiadăpost (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adăpost n.
1. loc care apără de soare, vânt, ploaie;
2. fig. loc de scăpare:
adăpost contra nenorocirii; la adăpost, în siguranță. [Lat. AD APPOSITUM].