adagio (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADÁGIO adv.,
s. n. 1. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În tempo lent, rar.
2. S. n. (Parte dintr-o) compoziție muzicală care se cântă într-un tempo lent. ♦ Prima parte lentă, executată de doi soliști, într-un balet clasic („pas de deux”). [
Pr.:
-gi-o] – Din
it. adagio.adagio (Dicționar de neologisme, 1986)ADÁGIO adv. (
Muz.; ca indicație de execuție) Lent, în tempo rar. //
s.n. Arie executată în tempo lent, rar. ♦ Dans clasic, lent, într-un balet; (
gimnastică) combinație alcătuită din diferite procedee tehnice executate legat într-un tempo lent. [Pron.
-gi-o. / < it.
adagio].
adagio (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adágio (it.)
(-gio) adv., s. n.; abr.
Adºadagio (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADÁGIO I.
adv. (muz.) lent. II. s. n. 1. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo. 2. dans clasic lent pentru doi soliști, într-un balet. (< it.
adagio)
adagio (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADÁGIO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În tempo lent; rar. ♦ (Substantivat,
n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală care se cântă într-un tempo lent. [
Pr.:
-gi-o] –
It. adagio.adagio (Dicționaru limbii românești, 1939)*adágio n. (it.
adagio, încet).
Muz. Melodie executată încet. Adv.
A cînta adagio.adagio (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adagio adv.
Muz. încet. // n. arie încet executată.
adagio (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADÁGIO adv.,
s. n. 1. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În tempo lent, rar.
2. S. n. (Parte dintr-o) compoziție muzicală care se cântă într-un tempo lent. ♦ Prima parte lentă, executată de doi soliști, într-un balet clasic („pas de deux”). — Din
it. adagio.