acțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACȚIÚNE, acțiuni, s. f. I. 1. Desfășurare a unei activități; faptă întreprinsă (pentru atingerea unui scop). ◊
Om de acțiune = om întreprinzător, energic, care acționează repede. ◊
Expr. A pune în acțiune = a pune în mișcare.
A trece la acțiune = a întreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de „armată”) Operație militară. ♦ (
Gram.) Ceea ce exprimă verbul (o stare, o mișcare, un proces etc.).
2. Desfășurare a întâmplărilor într-o operă literară; fabulație, subiect, intrigă.
3. Efect, exercitare a unei influențe asupra unui obiect, a unui fenomen.
Acțiunea substanțelor otrăvitoare asupra organismului. 4. (
Jur.) Proces; (
concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces.
II. Hârtie de valoare, care reprezintă o parte anumită, fixă și dinainte stabilită, a capitalului unei societăți și care dă deținătorului dreptul să primească dividende. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. action, lat. actio, -onis.acțiune (Dicționar de neologisme, 1986)ACȚIÚNE s.f. I. 1. Faptul de a face ceva, desfășurare a unei activități; faptă, lucrare. ♦ Gesturile și ținuta cu care un orator își însoțește cuvântarea. ♦ Operație militară (ofensivă sau defensivă). ♦ Ceea ce arată un verb (o lucrare, o stare etc.).
2. Totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică; subiect. V.
afabulație,
epos.
3. Influență.
4. Proces. ♦ Cerere prin care se deschide un proces.
II. Titlu care reprezintă o parte din capitalul unei societăți anonime sau al unei societăți în comandită. [Pron.
-ți-u-. / cf. fr.
action, it.
azione, lat.
actio].
acțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACȚIÚNE s. f. I. 1. desfășurare a unei activități; faptă. ◊ operație militară (ofensivă sau defensivă). ◊ ceea ce arată un verb. 2. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică. 3. efect, influență. 4. proces. ◊ cerere prin care se deschide un proces. II. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăți comerciale și care dă deținătorului dividende. (< fr.
action, lat.
actio)
acțiune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACȚIÚNE, acțiuni, s. f. I. 1. Desfășurare a unei activități; faptă întreprinsă pentru atingerea unui scop. ♢
Om de acțiune = om întreprinzător, energic, care acționează repede. ♢
Expr. A pune în acțiune = a pune în mișcare.
A trece la acțiune = a trece la fapte. ♦ Operație militară. ♦ Starea, mișcarea, procesul etc. exprimat de verb.
2. Desfășurarea întâmplărilor într-o operă literară.
3. Influență.
Acțiunea substanțelor otrăvitoare asupra organismului (ANATOMIA).
4. (
Jur.) Proces; (
concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces.
II. (În economia capitalistă) Hârtie de valoare care reprezintă o parte anumită, fixă și dinainte stabilită, a capitalului social al unor întreprinderi. –
Fr. action (
lat. lit. actio, -onis).
acțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*acțiúne f. (lat.
áctio, -ónis, d.
ágere, actum, a face. V.
agit). Fapt, tot ceĭa ce se face:
frumoasă acțiune. Ocupațiune, mișcare:
îl vezĭ tot-de-a-una în acțiune. Mod în care un corp lucrează asupra altuĭa:
acțiune chimică, acțiunea uneĭ otrăvĭ. Căldură în vorbă saŭ în gest:
a vorbi cu acțiune. Subiect de bucată literară orĭ mers al uneĭ pĭese teatrale:
acțiune interesantă. Urmărire pin [!] judecată:
procuroru a deschis acțiune criminală. Părtășie, parte de capital într' o întreprindere. Hîrtie de valoare pin [!] care se arată partea de capital pe care aĭ pus-o într' o întreprindere:
a cumpăra acțiunĭ. – Fals
ácție (Trans.), după germ.
akzie (d. ol.
aktie).
acțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acțiúne (-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. acțiúnii; pl. acțiúniacțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acțiune f.
1. lucrare sau faptă:
acțiune bună; 2. influența unui agent (fizic, chimic, mecanic):
acțiunea soarelui; 3. tragere în judecată:
acțiune criminală, acțiune pentru daune-interese; 4. parte de capital într´o societate comercială sau financiară:
trei acțiuni de drum de fier; 5. mersul unei piese teatrale:
acțiune interesantă.acțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACȚIÚNE, acțiuni, s. f. I. 1. Desfășurare a unei activități; faptă întreprinsă (pentru atingerea unui scop). ◊
Om de acțiune = om întreprinzător, energic, care acționează repede. ◊
Expr. A pune în acțiune = a pune în mișcare.
A trece la acțiune = a întreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de „armată”) Operație militară. ♦ (Gram.) Ceea ce exprimă verbul (o stare, o mișcare, un proces etc.).
2. Desfășurare a întâmplărilor într-o operă literară; fabulație, subiect, intrigă.
3. Efect, exercitare a unei influențe asupra unui obiect, a unui fenomen.
Acțiunea substanțelor otrăvitoare asupra organismului. 4. (Jur.) Proces; (
concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces.
II. Hârtie de valoare care reprezintă o parte anumită, fixă și dinainte stabilită, a capitalului unei societăți și care dă deținătorului dreptul să primească dividende. [
Pr.:
-ți-u-] — Din
fr. action, lat.
actio, -onis.