abuziv - explicat in DEX

abuziv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABUZÍV, -Ă, abuzivi, -e, adj. 1. Exagerat, excesiv. 2. (Despre acțiunile omului) Arbitrar, ilegal; (despre oameni) care abuzează de puterea sa. – Din fr. abusif, lat. abusivus.

abuziv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abuzív, -ă adj. 1. exagerat, excesiv. 2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal. (< fr. abusif, lat. abusivus)

abuziv (Dicționar de neologisme, 1986)
ABUZÍV, -Ă adj. 1. Care întrece măsura; excesiv. 2. Arbitrar; ilegal. [Cf. fr. abusif, lat. abusivus].

abuziv (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABUZÍV, -Ă, abuzivi, -e, adj. 1. Exagerat, excesiv. Întrebuințare abuzivă a unui medicament. 2. (Despre acțiunile omului) Arbitrar, ilegal; (despre oameni) care abuzează de puterea sa. – Fr. abusif (lat. lit. abusivus).

abuziv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*abuzív, -ă adj. (lat. abusivus). Contrar regulelor saŭ legilor, excesiv: fapte abuzive. Adv. În mod abuziv.

abuziv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abuzív adj. m., pl. abuzívi; f. abuzívă, pl. abuzíve

abuziv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
abuziv a. prin abuz, nedrept. ║ adv. fără cuvânt, fără cale.

abuziv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABUZÍV, -Ă, abuzivi, -e, adj. 1. Exagerat, excesiv. 2. (Despre acțiunile omului) Arbitrar, ilegal; (despre oameni) care comite un abuz (1), care abuzează de puterea sa. — Din fr. abusif, lat. abusivus.