acacia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACÁCIA, acacii, s. f. Nume dat arborilor sau arbuștilor tropicali din familia leguminoaselor, cu flori albe sau galbene, cultivați ca plante ornamentale, pentru industria parfumurilor și pentru extragerea gumei arabice (
Acacia). – Din
lat.,
fr. acacia.acacia (Dicționar de neologisme, 1986)ACÁCIA s.m. Arbore sau arbust din familia leguminoaselor, cu flori galbene sau albe și cu miros plăcut, care crește în regiunile calde. [< fr., lat.
acacia].
acacia (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACÁCIA s. f. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine și cu flori galbene sau albe, mirositoare. (< fr., lat.
acacia)
acacia (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acacia f. numele științific al arborelui din care o varietate se numește în Tr.
acaț, în Muntenia
salcâm și în Oltenia
dafin.acacia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACÁCIA s. f. v. acacie.