acvacultură (Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române, 1988 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACVACULTÚRĂ s. f. Maricultură. – Din
fr. aquaculture.acvacultură (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACVACULTÚRĂ s. f. 1. creștere a animalelor și a plantelor acvatice: acvicultură, maricultură. 2. cultură, fără pământ, într-o soluție de săruri minerale. (< fr.
aquaculture)
acvacultură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)ACVACULTÚRĂ s. f. Maricultură. – Din
fr. aquaculture.acvacultură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACVACULTURĂ s. f. Maricultură. — Din
fr. aquaculture.