acuzator - explicat in DEX

acuzator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care acuză, care învinuiește. ◊ Acuzator public = persoană însărcinată, în împrejurări excepționale, cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale. – Din fr. accusateur.

acuzator (Dicționar de neologisme, 1986)
ACUZATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care acuză. ◊ Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal. [Cf. fr. accusateur].

acuzator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACUZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care acuză. ♦ ~ public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale. (< fr. accusateur)

acuzator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care acuză, care învinuiește. ♢ (Substantivat) Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal. – După fr. accusateur.

acuzator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*acuzatór, -oáre adj. Care acuză.

acuzator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acuzatór adj. m., s. m., pl. acuzatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. acuzatoáre

acuzator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
acuzator m. cel ce acuză sau pârăște pe cineva, pârîș.

acuzator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care acuză, care învinuiește. ◊ Acuzator public = persoană însărcinată în împrejurări excepționale cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale. — Din fr. accusateur.