acuzat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și
f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție; inculpat, pârât. –
V. acuza.acuzat (Dicționar de neologisme, 1986)ACUZÁT, -Ă s.m. și f. Cel învinuit de un furt, un omor etc.; (
spec.) cel împotriva căruia s-a introdus o acțiune în justiție; pârât, inculpat. [<
acuza].
acuzat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACUZÁT, -Ă s. m. f. inculpat. (< acuza)
acuzat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și
f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție. –
V. acuza.acuzat (Dicționaru limbii românești, 1939)*acuzát, -ă adj. Care e deferit în justiție p. crimă:
a achita un acuzat. V.
inculpat.acuzat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acuzát s. m.,
pl. acuzáțiacuzat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acuzat m. cel pârît sau inculpat.
acuzat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și
f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție; inculpat, pârât. —
V. acuza.