acuzare - explicat in DEX

acuzare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACUZÁRE, acuzări, s. f. Acțiunea de a acuza și rezultatul ei; învinuire, învinovățire, acuzație, acuză. ♦ (Concr.) Parte care acuză la un proces. – V. acuza.

acuzare (Dicționar de neologisme, 1986)
ACUZÁRE s.f. Învinuire. ♦ (Concr.) Persoană care acuză la un proces. [< acuza].

acuzare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACUZÁRE s. f. acțiunea de a acuza. ◊ persoană, instanță care acuză într-un proces penal. (< acuza)

acuzare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACUZÁRE, acuzări, s. f. Acțiunea de a acuza; învinuire, învinovățire. ♦ (Concr.) Persoana (sau persoanele) care acuză la un proces.

acuzare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acuzáre s. f., g.-d. art. acuzắrii

acuzare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACUZÁRE, acuzări, s. f. Acțiunea de a acuza și rezultatul ei; învinuire, învinovățire, acuzație, acuză. ♦ (Concr.) Parte care acuză la un proces. — V. acuza.