acuzație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACUZÁȚIE, acuzații, s. f. Acuzare, învinuire, învinovățire. – Din
fr. accusation, lat. accusatio.acuzație (Dicționar de neologisme, 1986)ACUZÁȚIE s.f. Acuzare, învinuire, învinovățire. [Gen.
-iei, var.
acuzațiune s.f. / cf. fr.
accusation, lat.
accusatio].
acuzație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACUZÁȚIE s. f. acuzare. (< fr.
accusation, lat.
accusatio)
acuzație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACUZÁȚIE, acuzații, s. f. Acuzare, învinuire. –
Fr. accusation (
lat. lit. accusatio, -onis).
acuzație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acuzáție (-ți-e) s. f.,
art. acuzáția (-ți-a), g.-d. art. acuzáției; pl. acuzáții, art. acuzáțiile (-ți-i-)acuzație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACUZÁȚIE, acuzații, s. f. Acuzare, învinuire, învinovățire. — Din
fr. accusation, lat. accusatio.