acruț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ACRÚȚ, -Ă,acruți, -e, adj. (Rar) Acrișor. – Acru2 + suf. -uț.
acruț(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ACRÚȚ, -Ă,acruți, -e, adj. Acrișor. – Din acru2 + suf. -uț.
acruț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) acrúț (rar) (a-cruț) adj. m., pl. acrúți; f. acrúță, pl. acrúțe
acruț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ACRÚȚ, -Ă,acruți, -e, adj. (Rar) Acrișor. — Acru2 + suf. -uț.