acreditant (Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române, 1988 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACREDITÁNT, -Ă, acreditanți, -te, adj. (Rar) Care acreditează. –
Acredita +
suf. -ant.acreditant (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACREDITÁNT, -Ă adj., s. n. (stat) care acreditează (un diplomat). (< acredita + -ant)
acreditant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)ACREDITÁNT, -Ă, acreditanți, -te, adj. (Rar) Care acreditează. –
Acredita +
suf. -ant.acreditant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACREDITÁNT, -Ă, acreditanți, -te, adj. (Rar) Care acreditează. —
Acredita +
suf. -ant.