acreditare - explicat in DEX

acreditare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACREDITÁRE, acreditări, s. f. Acțiunea de a acredita. ◊ Scrisori de acreditare = documente prin care se atestă împuternicirea unui reprezentant diplomatic. – V. acredita.

acreditare (Dicționar de neologisme, 1986)
ACREDITÁRE s.f. Acțiunea de a acredita. ◊ Scrisori de acreditare = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant plenipotențiar. [< acredita].

acreditare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACREDITÁRE s. f. acțiunea de a acredita. ♦ scrisori de ~ = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic. (< acredita)

acreditare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACREDITÁRE, acreditări, s. f. Acțiunea de a acredita. ♢ Scrisori de acreditare = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant plenipotențiar.

acreditare (Dicționaru limbii românești, 1939)
*acreditáre f. Acțiunea de a acredita. Scrisoare de acreditare, pin [!] care se anunță că cel ce o prezentă [!] merită încredere.

acreditare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acreditáre (a-cre-) s. f., g.-d. art. acreditắrii; pl. acreditắri

acreditare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
acreditare f. fapta de a acredita; scrisoare de acreditare, prin care se anunță că aducătorul ei merită încredere.

acreditare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACREDITÁRE, acreditări, s. f. Acțiunea de a acredita. ◊ Scrisori de acredi­tare = documente prin care se atestă împuternicirea unui reprezentant diplomatic. — V. acredita.