acreditat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACREDITÁT, -Ă, acreditați, -te, adj. (Adesea substantivat) Împuternicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. –
V. acredita.acreditat (Dicționar de neologisme, 1986)ACREDITÁT, -Ă adj. (adesea s.) Împuternicit ca reprezentant plenipotențiar. / <
acredita].
acreditat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACREDITÁT, -Ă adj. (și s.) împuternicit ca reprezentant diplomatic. (< acredita)
acreditat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACREDITÁT, -Ă, acreditați, -te, adj. (Adesea substantivat) Împuternicit ca reprezentant plenipotențiar al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. –
V. acredita.acreditat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACREDITÁT, -Ă, acreditați, -te, adj. (Adesea substantivat) Împuternicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. —
V. acredita.