acreală - explicat in DEX

acreală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACREÁLĂ, acreli, s. f. 1. Proprietatea de a fi acru; gust acru, înțepător; acrime. 2. (Concr.) Mâncare, băutură cu gust acru. 3. Fig. Stare de spirit sau atitudine ursuză, supărăcioasă. – Acri + suf. -eală.

acreală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACREÁLĂ, acreli, s. f. 1. Proprietatea de a fi acru; gust acru înțepător. 2. (Concr.) Mâncare, băutură cu gust acru. 3. Fig. Stare de spirit sau atitudine ursuză, supărăcioasă. – Din acri + suf. -eală.

acreală (Dicționaru limbii românești, 1939)
acreálă f., pl. elĭ. Proprietatea de a fĭ acru, aciditate, acrime.

acreală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acreálă (a-crea-) s. f., g.-d. art. acrélii; pl. acréli

acreală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
acreală f. starea lucrului acru.

acreală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACREÁLĂ, acreli, s. f. 1. Proprietatea de a fi acru; gust acru, înțepător; acrime. 2. (Concr.) Mâncare, băutură cu gust acru. 3. Fig. Stare de spirit sau atitudine ursuză, supărăcioasă. — Acri + suf. -eală.