acquatofana (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁCQUA-TOFÁNA s. f. Otravă celebră în Italia în
sec. XVI-XVII. [
Pr.:
a-cua-] –
Loc. it.acquatofana (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ácqua tofána (it.) [
acqua pron.
ácŭa]
(ac-qua) s. f.
acquatofana (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACQUA TOFÁNA [-CUA-]
s. f. otravă celebră în Italia. (< fr.
acqua-tofana)
acquatofana (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁCQUA TOFÁNA s. f. Otravă celebră în Italia în
sec. XVI-XVII. [
Pr.:
acua-] –
Loc. it.acquatofana (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁCQUA TOFÁNA s. f. Otravă celebră în Italia în
sec. XVI-XVII. [
Pr.:
acŭa -] —
Loc. it.