acostare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACOSTÁRE, acostări, s. f. Acțiunea de
a acosta și rezultatul ei. –
V. acosta.acostare (Dicționar de neologisme, 1986)ACOSTÁRE s.f. Acțiunea de a acosta. ♦ Ciocnirea vagoanelor unui tren garat de un alt tren venind pe o linie laterală. [<
acosta].
acostare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACOSTÁRE, acostări, s. f. Acțiunea de
a acosta.acostare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acostáre s. f.,
g.-d. art. acostắrii; pl. acostắriacostare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACOSTÁRE, acostări, s. f. Acțiunea de
a acosta și rezultatul ei. —
V. acosta.