acosta - explicat in DEX

acosta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACOSTÁ, acostez, vb. I. 1. Intranz. A apropia o navă de o altă navă, de țărm, de chei etc. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa (în mod supărător); a agăța. – Din fr. accoster.

acosta (Dicționar de neologisme, 1986)
ACOSTÁ vb. I. 1. intr. (Mar.) A manevra o navă, aducând-o cu bordul de-a lungul cheiului sau în bordul altei nave; a trage la țărm; a aborda. 2. tr. (Fig.) A opri pe cineva, a se lega de cineva (mai ales pentru a-l supăra). [Cf. fr. accoster, it. accostare].

acosta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACOSTÁ vb. I. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda. II. tr. (fig.) a opri pe cineva și a i se adresa. (< fr. accoster)

acosta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACOSTÁ, acostez, vb. I. 1. Intranz. (Despre nave) A se apropia și a se lipi de o altă navă, de țărm, de chei sau de alt corp solid de la mal sau din largul apei. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa în mod supărător. – Fr. accoster.

acosta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acostá (a ~) vb., ind. prez. 3 acosteáză

acosta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACOSTÁ, acostez, vb. I. 1. Intranz. A apropia o navă de o altă navă, de țărm, de chei etc. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa (în mod supărător); a agăța. — Din fr. accoster.