acostament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACOSTAMÉNT, acostamente, s. n. Fâșie laterală din platforma unei șosele, cuprinsă între marginea părții carosabile și marginea șoselei. – După
fr. accotement.acostament (Dicționar de neologisme, 1986)ACOSTAMÉNT s.n. Fâșie laterală de-a lungul unei șosele, situată între partea carosabilă și șanț. [Pl.
-te. / cf. fr.
accotement].
acostament (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACOSTAMÉNT s. n. fâșie laterală de-a lungul unei șosele. (după fr.
accotement)
acostament (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACOSTAMÉNT, acostamente, s. n. Fâșie laterală (nepavată sau nepietruită) de-a lungul unui drum, care servește la circulația pietonilor, la scurgerea apelor etc. – După
fr. accotement.acostament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACOSTAMÉNT, acostamente, s. n. Fâșie laterală din platforma unei șosele, de obicei nepavată, situată la marginea părții carosabile. – După
fr. accotement.acostament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acostamént s. n.,
pl. acostaménte